Un om. O vioara. Aceste doua coordonate sunt suficiente pentru a crea un Univers. Iar cand omul este Alexandru Tomescu, iar vioara este un Stradivarius, se naste un Univers locuit de creaturi sonore fascinante care se desprind din culoare si densitate sonora, toate menite sa subjuge publicul aflat in sala.
Alexandru Tomescu a dovedit ca poate imblanzi orice forma de muzica, mai ales dupa proiectul „Paganini – inger sau demon”, care a marcat un hotar in cariera lui. A fost momentul in care violonistul si-a regandit identitatea si care marcheaza o cotitura radicala in drumul pe care Alexandru Tomescu a pornit acum cativa ani, acela spre schimbarea perceptiei existente in Romania asupra muzicii clasice. intr-adevar, de cand a revenit in tara, dupa studii in Elvetia cu Tibor Varga si Statele Unite ale Americii cu Eduard Schmieder, Alexandru a dorit sa demonstreze ca muzica clasica este o fereastra spre armonia cu sine si cu celalalt, o lume deschisa tuturor si ca fiecare merita sansa de a o explora.
Dupa o mai mult decat fructuoasa cariera realizata in Europa si in lume, presarata cu succese in sali precum Théatre des Champs Elysées - Paris, Carnegie Hall - New York sau Metropolitan Arts Centre – Tokio, sub bagheta unor Maestri precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach, Alexandru a revenit in Romania, unde s-a implicat in organizarea unor turnee nationale de muzica clasica, realizate exclusiv din fonduri private.
A inteles ca neconventionalul, ca imbinare intre profesionalism si inovatie este cheia pentru a atinge publicul larg, drept pentru care a devenit protagonistul unor evenimente–pilot in lumea muzicala romaneasca: a cantat pe Stradivarius intr-o statie de metrou, pentru a dovedi ca exista o insemnata receptivitate pentru muzica de calitate; a cantat intr-o padure pentru a milita impotriva exploatarii irationale a domeniului forestier. A cantat in fata unei case in ruine, pentru a stopa distrugerea cladirilor aflate in Patrimoniul National. A cantat cu scopul adunarii de fonduri pentru AsociatiaNevazatorilor din Romania sau pentru protezarea auditiva a copiilor cu deficiente de auz. Este printre primii artisti care si-a facut o misiune clara din a purta mesajul muzicii clasice in orase romanesti in care nu exista filarmonici. Este suficient ca numele sau sa apara pe un afis pentru ca biletele sa se epuizeze cu zile intregi inainte de evenimentul respectiv.
Alexandru Tomescu nu se rezuma doar la a canta in fata publicului sau, ci cultiva un dialog intens cu acesta, fie de pe scena, explicand ce canta, fie prin interviurile pe care le acorda la televiziunile si radiourile de specialitate si nu numai. Fie ca vocea se aude la Radio Romania Muzical sau la Radio Guerrilla, fie ca vorbele sale sunt tiparite in Dilema Veche sau in revista Viva!, el explica ce inseamna sa fii artist in Romania secolului XXI, ce surse ii hranesc inspiratia si de ce muzica clasica merita o sansa.
Angajamentul pe care si l-a asumat in momentul in care a primit vioara Stradivarius Elder-Voicu, in 2007 a fost acela de a familiariza un numar cat mai mare de romani cu sunetul splendidului instrument. Dupa o serie aproape neintrerupta de concerte desfasurate in Romania si in lume, numele violonistului si al viorii sale au devenit sinonime perfecte.in incheiere – un citat relevant, care desi se refera la un singur concert pe care Alexandru Tomescu l-a sustinut in Noua Zeelanda, poate fi extins la intreaga sa cariera: „Alexandru Tomescu scoate o muzica nemaipomenita din Capriciile de Paganini, evidentiind contraste, lasand fiecare fraza sa traiasca si sa respire. M-am asteptat la o seara cu sampanie spumoasa, insa Alexandru Tomescu a servit whiskey” . (David Larsen – Metro Magazine, Noua Zeelanda).
Tinutele din imagini sunt realizate de Tudor Personal Tailor si fac parte din colectia Ceremony.